Au o putere magica pe care si-o manifesta intotdeauna cand interactioneaza cu oamenii. Pentru ca, asemenea purtatorilor, nestematele sunt corpuri vii. Si, ca orice corp viu, au si o poveste interesanta.
Universul se sprijina pe o osie de diamant, scrie Pliniu. Ba nu, pe un soclu urias din safir, cred persanii. Se pare ca legaturile sau conexiunile care se tot fac intre noi, Univers si pietre pretioase s-au nascut o data cu lumea. Oare nu am apartinut, cu totii, la inceputuri, regnului mineral?
Fiecare luna are piatra ei pretioasa
Te-ai nascut in octombrie? Poarta opal! In sec. I d.Hr., oamenii erau ferm convinsi ca, daca purtau nestemata corespunzatoare lunii in care s-au nascut, totul le va merge foarte bine. Dar poti experimenta si nenorocul, ghinionul, nefericirea. Astfel, daca suntem mandrele posesoare ale unei pietre pretioase, nu este obligatoriu sa ne simtim si confortabil cu ea. Relatiadintre noi si aceste corpuri vii poate fi si de incompatibilitate. Starile de disconfort nu sunt nici scornite, si nici nazarite. O piatra pretioasa poate "mosteni" si, implicit, transmite, atat energii pozitive, cat si energii negative.
Diamantul alunga visele rele, dar poate aduce si nenoroc
Este piatra la care tanjeste orice tanara mireasa si are o poveste spectaculoasa. Dintre toate nestematele, diamantul este considerat simbolul perfectiunii. In India, este semn al nemuririi, al imortalitatii - "se naste din pamant sub forma unui embrion al carui cristal ar reprezenta o stare de maturitate intermediara. Diamantul este matur, cristalul este imatur", scriu Alain Gheerbrant si Jean Che¬valier in Dictionarul de simboluri (Ed. Artemis, '94).
Pliniu noteaza ca diamantul este remediu pentru otravuri, boli, vise rele si duhuri. In Evul Mediu, oamenii instariti purtau aceasta piatra pentru a se apara de ciuma. Atunci insa cand diamantul este imperfect, el nu poate aduce decat nenoroc celui care-l poarta.
Purificarea alunga ghinionul
Si-n jurul rubinului s-au tesut istorioare fascinante. In vremuri imemoriale, domnitele doritoare de tinerete vesnica obisnuiau sa-si frece pielea pentru a opri astfel, credeau ele, procesul imbatranirii. Rubinul avea si calitati profetice, se considera in Evul Mediu. Atunci cand persoana care-l purta era in pericol, acesta devenea si mai inchis la culoare. De unde vin aceste convingeri? Din credinta ca, purtandu-le, oamenii aveau certitudinea ca preiau ceva din puterea lor, din perfectiunea lor, din frumusetea lor.
Ele aveau rolul si, mai ales, sensul pe care-l aveau totemurile (obiecte-protectoare pentru triburi) in culturile primitive. De exemplu: daca un animal era considerat totem, vanarea lui era interzisa. O data ucis, forta si calitatile lui transferate asupra tribului erau distruse. Asa cum, daca o piatra pretioasa a fost furata si apoi oferita in dar, toate energiile negative si nefirescul cu care s-a intrat in posesia lui se vor transfera purtatorului. Ce e de facut? Specialistii ne sfatuiesc sa purificam pietrele inainte de a le purta. Astfel, Acvaria recomanda: "spalarea in apa curenta, pu¬rificarea cu apa sarata, incarcarea la lumina soarelui si, in final, incarcarea cu propria energie pozitiva".
Safir
Este albastru, de culoarea cerului si, gratie acestei insusiri, lumea orientala il foloseste ca talisman in descantecele impotriva deochiului. Ca o curiozitate, intre 1950 si 1960, safirul a jucat "rolul" de varf de ac pentru patefoane si pick-up-uri.
Smarald
Rabelais atribuie smaraldului calitati afrodisiace. Aristocratii renascentisti faceau schimburi de asemenea pietre in numele prieteniei: daca smaraldul se altera, legatura de amicitie se degrada si ea. Evul Mediu asociaza acest mineral cu vrajitoria: pus pe limba, ajuta la chemarea duhurilor rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu